opțiuni
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

ȘEVERUIRE, șeveruiri, s. f. Acțiunea de a șeverui și rezultatul ei. – V. șeverui.

ȘEVERUIRE, șeveruiri, s. f. Acțiunea de a șeverui și rezultatul ei. – V. șeverui.

șeveruire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: șeverui] (Teh) Operație de supemetezire a flancurilor dinților de la roțile dințate necălite, prin răzuire mecanizată.

ȘEVERUIRE s.f. (Tehn.) Operația de netezire fină a flancurilor roților dințate. [După fr., engl. shaving].

ȘEVERUI, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților de la roțile dințate necălite. – Șever + suf. -ui.

șeverui vt [At: LTR2 XVII, 21 / Pzi: ~esc / E: șever + -ui] (Teh; c. i. roți dințate necălite) A supune șeveruirii.

ȘEVERUI, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților roților dințate necălite. – Șever + suf. -ui.

ȘEVERUI vb. tr. a netezi fin flancurile roților dințate necălite. (după engl. shaving)

A ȘEVERUI ~iesc tranz. (roți dințate) A prelucra cu șeverul. /șever + suf. ~ui

Ortografice DOOM

șeveruire s. f., g.-d. art. șeveruirii; pl. șeveruiri

șeveruire s. f., g.-d. art. șeveruirii; pl. șeveruiri

șeveruire s. f., g.-d. art. șeveruirii; pl. șeveruiri

șeverui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiesc, 3 sg. șeveruiește, imperf. 1 șeveruiam; conj. prez. 1 sg. să șeveruiesc, 3 să șeveruiască

șeverui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiesc, imperf. 3 sg. șeveruia; conj. prez. 3 să șeveruiască

șeverui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeveruiesc, imperf. 3 sg. șeveruia; conj. prez. 3 sg. și pl. șeveruiască

Sinonime

ȘEVERUIRE s. (TEHN.) răzuire.

ȘEVERUIRE s. (TEHN.) răzuire.

Intrare: șeveruire
șeveruire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeveruire
  • șeveruirea
plural
  • șeveruiri
  • șeveruirile
genitiv-dativ singular
  • șeveruiri
  • șeveruirii
plural
  • șeveruiri
  • șeveruirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șeverui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șeverui
  • șeveruire
  • șeveruit
  • șeveruitu‑
  • șeveruind
  • șeveruindu‑
 singular plural
  • șeveruiește
  • șeveruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șeveruiesc
 (să)
  • șeveruiesc
  • șeveruiam
  • șeveruii
  • șeveruisem
a II-a (tu)
  • șeveruiești
 (să)
  • șeveruiești
  • șeveruiai
  • șeveruiși
  • șeveruiseși
a III-a (el, ea)
  • șeveruiește
 (să)
  • șeveruiască
  • șeveruia
  • șeverui
  • șeveruise
plural I (noi)
  • șeveruim
 (să)
  • șeveruim
  • șeveruiam
  • șeveruirăm
  • șeveruiserăm
  • șeveruisem
a II-a (voi)
  • șeveruiți
 (să)
  • șeveruiți
  • șeveruiați
  • șeveruirăți
  • șeveruiserăți
  • șeveruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șeveruiesc
 (să)
  • șeveruiască
  • șeveruiau
  • șeveruiră
  • șeveruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șeveruire, șeveruirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a șeverui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: răzuire
etimologie:

șeverui, șeveruiescverb

  • 1. A netezi flancurile dinților de la roțile dințate necălite. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.