ȘERPIȘÓR, șerpișori, s. m. Diminutiv al lui șarpe; șerpurel; fig. om zglobiu, neastâmpărat. – Șarpe + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘERPIȘÓR ~i m. (diminitiv de la șarpe) fig. Ființă vioaie neastâmpărată. /șarpe + suf. ~ișor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘERPIȘÓR s. (ZOOL.) șerpuleț, șerpurel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șerpișór s. m., pl. șerpișóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink