șerpește av [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 34 / E: șarpe + -ește] 1 Ca șarpele (2). 2 În formă de șarpe (2). 3 (Fig; în relație cu verbele „a se uita”, „a privi” etc.) Cu răutate. 4 (Fig; în relație cu verbele „a se uita”, „a privi” etc.) Cu viclenie. 5 (Fig; în relație cu verbele „a se uita”, „a privi” etc.) Cu agerime (2).

ȘERPEȘTE adv. Cu mișcări de șarpe, ca un șarpe; șerpuitor. [Măscăriciul] pornea la ghidușii de dimineață. Umbla în mîni, pe funii cocoțat, se îndoia șerpește necurmat. LESNEA, I. 46. Și-mpletește Brîu șerpește. TEODORESCU, P. P. 84. ♦ În felul șarpelui. Șerpește, ochii spelbi ai lui Ion au clipit pe de lături. POPA, V. 279.

ȘERPEȘTE adv. În felul șerpilor; ca șerpii. /șarpe + suf. ~ește

șerpește adv.