ȘERPÁR (1) șerpare, s. n., (2) șerpari, s. m. 1. S. n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir. 2. S. m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaëtus gallicus). – Șarpe + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘERPÁR² ~i m. Pasăre răpitoare de talie mare, cu cioc scurt și coroiat, cu gheare puternice, care se hrănește, mai ales, cu șerpi. /șarpe + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘERPÁR¹ ~e n. rar Cingătoare lată din piele (ornamentată) prevăzută cu buzunare, purtată de tărani; chimir. /șarpe + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘERPÁR s. v. țipar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘERPÁR s. v. chimir.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șerpár (zool.) s. m., pl. șerpári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șerpár (chimir) s. n., pl. șerpáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

șerpár, șerpari s. m. Adept al unei secte gnostice din sec. 2 care adora șarpele, reptila care a determinat pe Adam și pe Eva să nu mai asculte de Dumnezeu; ofit. – Din șarpe + suf. -ar.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink