șcrabă sf vz scroambă

ȘCRABĂ s. f. v. scrabă.

SCROAMBĂ, scroambe, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) Cizmă grosolană sau nepotrivită pe picior; încălțăminte foarte uzată. [Var.: scrabă, șcrabă s. f.] – Din ucr. škrab.

scrab sm vz scrabă¹

scrabă¹ sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: scrab sm / Pl: ? / E: nct] (Bot; reg) 1 Ciormoiag (Melampyrum cristatum). 2 Ciormoiag (Melampyrum arvense). 3 (Îf scrab) Sor-cu-frate (Melampyrum nemorosum).

scrabă² sf vz scroambă

scradă³ sf vz scroambă

scroabă sf vz scroambă

scroambă sf [At: CREANGĂ, O. 191 / V: ~rabă, ~radă, ~abă, șcrabă / Pl: ~be / E: ucr шкраб] (Reg) 1 (Mpl) Cizmă grosolană care nu se potrivește pe picior. 2 (Mpl) Încălțăminte veche și (foarte) uzată. 3 (Îf scradă) Obiect care s-a scorojit.

SCROAMBĂ, scroambe, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) Cizmă grosolană sau nepotrivită pe picior; încălțăminte foarte uzată. [Var.: scrabă, șcrabă s. f.] – Din ucr. șkrab.

SCRABĂ, scrabe, s. f. (De obicei la pl.) Cizme vechi și stricate sau mari și nepotrivite pe picior. V. scroambe. (Atestat în forma șcrabă) Cu straiele largi ponosite, cu șcrabele mari din picioare. LESNEA, A. 78. – Variantă: șcrabă s. f.

SCROAMBE s. f. pl. (Mold.) Cizme grosolane, rău făcute. Mi-au lunecat ciubotele și am căzut în Ozana cît mi ți-i băietul! Noroc de bunicul. – Și scroambele ieste a voastre îs pocite, zise el, scoțîndu-mă repede, murat pînă la piele. CREANGĂ, A. 24.

SCROAMBE f. pl. reg. Cizme grosolane, nepotrivite pe picior. /<ucr. škrab

scroambe f. pl. Mold. cisme uzate: și scroambele astea a [!] voastre îs pocite CR. [Tras din scrombăì].

scroámbă (oa dift.) f pl. e (var. din scrab). Est. Iron. Scîrtoajă, sfîrloagă, încălțăminte foarte uzată: ce țĭ-aĭ pus scroambele aici? V. scarp.

scroambă (reg.) s. f., g.-d. art. scroambei; pl. scroambe

scroambă (reg.) s. f., g.-d. art. scroambei; pl. scroambe

scroambă s. f., g.-d. art. scroambei; pl. scroambe

scrabă (-be), s. f. – Pantof vechi. – Var. șcrabă, scroa(m)bă. Origine incertă. Ar putea avea legătură cu rut. šcrab (Bogrea, Dacor., IV, 849); mai probabil este o deformare a sl. skrava › sfară, v. aici; în acest caz ar fi o simplă var. a lui sfîrloagă și ar exprima ideea de „obiect în formă de barcă”. Pare cuvînt identic cu scrab(ă), s. f. (condroniu, Melampyrum nemorosum); scradă, s. f. (o anumită plantă); toate sînt cuvinte mold. Der. scrombăi, vb. (Mold., a scîlcia); scredi, vb. refl. (Olt., a se scîlcia); sfriji (var. sfreji), vb. refl. (a se zbîrci, a se usca, a slăbi), probabil în loc de *screzi, de la scradă, pl. scrăzi (după Cihac, II, 342, din sl. chyra „debilitate”; după Scriban, din vrej).

scroambă Cuvîntul apare la Creangă: scroambă „cizme vechi, grosolane”. TDRG adaugă, fără referințe, formele scrabă, scroabă. Astăzi mai putem alătura pe scrab „bocanc rău”. Lex. reg. I, p. 108 (de la Rădăuți) fiind inserat între cuvintele care încep cu ș, trebuie să credem că a fost greșit tipărit în loc de șcrab; mai curios e că e masculin. DU explică pe scroambă prin scrombăi „a bătători”, iar Bogrea, DR, IV, p. 489, și CADE, prin ucr. шкpaб „gheată uzată, scîlciată” (cf. шкpaб(a) la Semcinski). S-ar părea că prin aceasta discuția e încheiată, dar Scriban, care admite pentru masculinul scrab etimologia ucraineană, iar pe scroambă îl consideră variantă a lui scrab, trimite și la scarp, scarpă, șcarp, care ar veni din it. scarpa, printr-un intermediar neogrec. În BL, III, p. 47, am explicat pe scrabă din scroambă (este însă evident că și contrariul e posibil), pe care am pus în legătură cu scrobi. Mi se pare acum foarte probabil că trebuie să combinăm explicațiile: fie că pornim de la ucraineană, și atunci explicăm pe s- prin scrobi, fie că pornim de la scrobi, și atunci s- se datorează influenței ucrainene. În ce privește fonetica, trebuie să ținem seamă și de faptul că e vorba de un termen expresiv, care a putut suferi diferite modificări neconforme cu legile fonetice. Genul masculin arată că originalul a fost primit la plural.

SCRABĂ s. v. ciormoiag, condroniu.

scrabă s. v. CIORMOIAG. CONDRONIU.

șcrábă, șcrabe, (scrabă), s.f. Încălțăminte uzată. ■ Termen frecvent în Moldova. – Var. a lui scroambă (< ucr. škrab).

scrábă, scrabe, (șcrabă), s.f. (reg.) Cizmă stricată; pantof vechi. – Din ucr. scrab (Bogrea, după DER; MDA); cf. jdd. schkrabes (Țurcanu).

scrabă, scrabe, s.f. – (reg.) Cizmă stricată; pantof vechi (Papahagi, 1925). – Din ucr. scrab (Bogrea, cf. DER; MDA); cf. jdd. schkrabes (Țurcanu).

scrabă, -e, s.f. – Cizmă stricată; pantof vechi (Papahagi 1925). – Din ucr. scrab (MDA); Cf. jdd. schkrabes (Țurcanu).