școmârlă sf [At: CADE / V: (reg) sc~ / Pl: ? / E: ns cf școrlă] (Reg) 1 Fum rezultat din arderea grăsimilor Si: (reg) școmârlaie (1), școmârlăiță (1), șfărăraie. 2 Miros înecăcios, cauzat de școmârlă (1) Si: (reg) școmârlaie (2), școmârlăiță. 3 Mâncare făcută din pește sărat. 4 Lulea. 5 (Îf școmârlă) Noroi. 6 Sfoară. 7 (Îf școmârlă) Ființă foarte slabă.

scomârlă sf vz școmârlă

școmârlă, școmârle, s.f. (reg.) 1. fum, miros înecăcios rezultat din arderea măncării sau a grăsimilor. 2. mâncare făcută din pește sărat. 3. lulea. 4. (în forma: scomârlă) noroi. 5. sfoară. 6. (în forma: scomârlă) om, animal foarte slab.

școmấrlă, școmârle, s.f. (reg.) 1. Mirosul provenit dintr-un incendiu. 2. Fum înecăcios. – Cf. școrlă (MDA).

școmârlă, școmârle, s.f. – (reg.) Mirosul provenit dintr-un incendiu. Fum înecăcios (Papahagi, 1925). – Cf. școrlă (< ucr. dial. škora) (MDA).

școmârlă, școmârle, s.f. – Mirosul provenit dintr-un incendiu. Fum înecăcios (Papahagi 1925). – Cf. școrlă (< ucr. dial. škora).