școlărít s.n. sg. (reg.) învățătură, studiu.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ȘCOLĂRÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi școlar. 2) A-și petrece anii de școlar împreună cu altcineva. /Din școlar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘCOLĂRÍ vb. v. școlariza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

școlărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. școlăreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink