ȘCOLĂRÍȚĂ, școlărițe, s. f. Elevă a unei școli (1). – Școlar + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘCOLĂRÍȚĂ ~e f. Fată care învață într-o școală; elevă. /școlar + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘCOLĂRÍȚĂ s. elevă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

școlăríță, școlăríțe, s.f. (reg.) învățătoare.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

școlăríță s. f., g.-d. art. școlăríței; pl. școlăríțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink