ȘCHIOPĂTÁ, șchiopătez, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. – Lat. *excloppitare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ȘCHIOPĂTÁ ~éz intranz. 1) A merge, sprijinindu-se mai puțin pe un picior, făcând mișcări nefirești; a șontâcăi; a șovâlcăi. 2) fig. (despre acțiuni, activități etc.) A se desfășura anormal; a progresa cu greu. 3) fig. (despre persoane) A avea cunoștințe insuficiente (într-un domeniu oarecare). /<lat. exclopittare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘCHIOPĂTÁ vb. v. șontâcăi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șchiopătá vb., ind. prez. 1 sg. șchiopătéz, 2 sg. șchiopătézi, 3 sg. și pl. șchiopăteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. șchiopătéze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șchiopătá vb., ind. prez. pers. 1 șchiopătez (șchioapăt)
Sursa: DMLR
(1981)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șchiopăta, șchiopătez v. i. a nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink