șarpantă sf [At: KRETZULESCU, A. 6/14 / V: (rar) ~nt sn / Pl: ~te / E: fr charpente] 1 (Îvr) Schelet (al unui vertebrat). 2 Schelet din bare de lemn, de metal etc., care formează structura de rezistență a unei construcții sau a unei părți dintr-o construcție, în special a acoperișului unei case.

ȘARPANTĂ, șarpante, s. f. Schelet format din piese de lemn, de metal sau de beton armat, care susține învelitoarea unui acoperiș și permite realizarea formei acestuia; p. ext. scheletul, alcătuit din bare al unei construcții.

ȘARPANTĂ s.f. 1. Schelet format prin îmbinarea unor piese de lemn, de metal etc., destinat să susțină o construcție, un acoperiș etc. 2. Ramură principală a unui arbore. [< fr. charpente].

ȘARPANTĂ s. f. schelet de rezistență din bare din lemn, de metal sau din beton armat, destinat să susțină o construcție, un acoperiș etc. (< fr. charpente)

ȘARPANTĂ, șarpante, s.f. Schelet format din grinzi de lemn, de metal sau de beton armat, care susține acoperișul unei clădiri.

ȘARPANTĂ ~e f. Schelet (de lemn, de metal sau de beton) care susține acoperișul unei case. /<fr. charpente

șarpant sn vz șarpantă

șarpantă s. f., g.-d. art. șarpantei; pl. șarpante

șarpantă s. f., g.-d. art. șarpantei; pl. șarpante

șarpantă s. f., pl. șarpante

șarpantă