ȘARLATÁN, șarlatani, s. m. Persoană necinstită care profită de naivitatea sau de buna-credință a cuiva; înșelător, impostor, farsor; escroc. – Din fr. charlatan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘARLATÁN ~i m. Persoană necinstită care își atinge scopurile profitând de naivitatea cuiva; escroc; impostor; potlogar; coțcar. /<fr. charlatan
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘARLATÁN s.m. Pungaș, farsor, impostor. [< fr. charlatan, cf. it. ciarlatano < ciarlare – a flecări, a trăncăni].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘARLATÁN s. m. om necinstit, care înșală buna-credință a cuiva; pungaș, escroc, impostor. (< fr. charlatan)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘARLATÁN s. 1. v. escroc. 2. v. impostor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șarlatán (șarlatáni), s. m. – Pungaș, escroc. – Mr. șarlatan. Fr. charlatan. – Der. șarlatanie, s. f. (escrocherie, pungășie); șarlatanism, s. n., din fr. charlatanisme. Mr., prin intermediul ngr. τσαρλατάνος.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șarlatán s. m., pl. șarlatáni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink