șaranț sn [At: ARH. FOLK. I, 155 / V: (reg) șer~, ~nt / Pl: ~uri / E: ns cf șarampoi²] 1 (Mar) Șarampoi² (1). 2 (Reg) Ușor (la ușă).

șarant sn vz șaranț

șeranț sn vz șaranț

ȘARANȚ s. v. bârnă, grindă, par, parmac, stâlp.

șaranț s. v. BÎRNĂ. GRINDĂ. PAR. PARMAC. STÎLP.

șaranț, șaranțuri, s.n. și șaranți, s.m. (reg.) 1. par, stâlp, bârnă. 2. ușor (la ușă).

șaránț, s.n. v. șăranț („stâlp”).

șaranț, s.n. – v. șăranț („stâlp”).