ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaselea și al optulea. – Șapte + le + a.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șáptelea (precedat de al) num. m., f. a șáptea
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șáptelea, șáptea num. ord. (În expr.) Pe glasul al șaptelea = cu voce ascuțită. ◊ A fi (sau a se crede) în al șaptelea cer = a fi (sau a se crede) foarte fericit. [Var.: șéptelea, șéptea num. ord.] – Din șapte + suf. -lea.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink