ȘALÁNGER, șalangeri, s. m. Sportiv care, în urma unei întreceri preliminare, a obținut dreptul de a-și disputa un titlu de campion în meci direct cu deținătorul titlului. – Din engl., fr. challenger.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘALÁNGER ~i m. rar Sportiv sau echipă care, în urma întrecerilor preliminare, a obținut dreptul de a disputa titlul de campion în meci direct cu deținătorul titlului. /<engl., fr. challenger, challengeur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘALÁNGER s.m. 1. (Sport) Concurent (sau echipă) cu care un campion (sau o echipă campioană) își dispută locul întâi în cadrul unei noi ediții a întrecerii. 2. (Liv.) Provocator (la un duel, la o luptă etc.). [Scris și challenger. / < fr., engl. challenger].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘALÁNGER s. m. sportiv cu care un campion își dispută locul întâi în cadrul unei noi ediții a întrecerii. (< engl., fr. challenger)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șalánger s. m., pl. șalángeri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
șalánger s.m. (sport) Sportiv care are dreptul de a disputa un titlu de campion direct cu deținătorul acestuia ◊ „Foreman este apt să-și apere centura la 30 octombrie în fața șalangerului său oficial, Cassius Clay.” Sc. 9 X 74 p. 5 (din engl. challenger, fr. challengeur; DMN 1966; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 34, atestări din 1969; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink