șăncăluí, șăncăluiésc, vb. IV (reg.) a înșela, a amăgi.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ȘĂNCĂLUÍRE s. f. v. șăncălui. [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink