șăncăluí, șăncăluiésc, vb. IV (reg.) a înșela, a amăgi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

ȘĂNCĂLUÍRE s. f. v. șăncălui. [DAR]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink