ȘĂNȚURÉL, șănțurele, s. n. Șănțuleț. – Sanț + suf. -urel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

șănțurél s. n., pl. șănțuréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink