dexonline

info

3 intrări

29 de definiții

explicative DEX (19)
ortografice DOOM (9)
arhaisme și regionalisme (1)

Explicative DEX

ȘÂȘÂIT, șâșâituri, s. n. Faptul de a șâșâi. [Var.: (pop.) șișăit s. n.] – V șâșâi.

șâșâit sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 195 / V: (reg) șișăit / Pl: ~uri / E: șâșâi] (Reg) 1 Șopot¹ (5). 2 Repetare prelungită și monotonă a sunetului „ș” pentru a liniști sau a adormi copiii mici Si: (reg) șâșâială (2), șâșâire (2), șușuială (2), șușuire (2), șușuit¹ (2). 3 Șuierătură (1) printre dinți Si: (reg) șâșâială (3), șâșâire. 4 Sunet specific (asemănător cu sunetul „s” prelungit) produs de șerpi Si: (reg) șâșâială (4), șășâire (4).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ȘÂȘÂIT, șâșâituri, s. n. Faptul de a șâșâi. – V. șâșâi.

ȘÂȘÂI, șâșâi, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. 2. Intranz. A foșni ușor; a fâșâi. [Var.: (pop.) șișăi vb. IV] – Formație onomatopeică.

ȘIȘĂI vb. IV v. șâșâi.

ȘIȘĂIT s. n. v. șâșâit.

șâșăi v vz șâșâi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șâșâi [At: COȘBUC, P. I, 250 / V: (reg) ~șăi, șișăi, șișei, șișii, șișui / Pzi: șâșâi, 3 ~e, ~esc / E: fo] (Reg) 1 vi (D. frunze, vânt, ape etc.) A șopoti (3). 2 vt (C. i. copii mici) A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi Si: (reg) a șușui² (2). 3 vi (D. oameni) A șuiera (1) printre dinți. 4 vi (D. șerpi) A scoate un sunet specific speciei.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șișăi v vz șâșâi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șișăit sn vz șâșâit

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șișei' v vz șâșâi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șișii v vz șâșâi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șișui v vz șâșâi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ȘÂȘÂI, șâșâi, vb. IV. Tranz. A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. – Formație onomatopeică.

ȘIȘĂI, pers. 3 șișăie, vb. IV. Intranz. A foșni ușor; a fâșâi. – Formație onomatopeică.

ȘIȘĂI, șișăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre frunze, petale, hîrtii etc.) A foșni ușor; a fîșîi. Se pornise vîntul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă, șișăind domol. COȘBUC, P. I 250.

ȘIȘII vb. IV v. șîșîi.

ȘÎȘÎI, șîșîi și șîșîiesc, vb. IV. Tranz. A repeta în mod prelungit și monoton sunetul «ș», pentru a liniști pe cineva (în special pentru a adormi un copil mic). – Variantă: șișii (MARIAN, NA. 180) vb. IV.

ȘÎȘÎIT, șîșîituri, s. n. Acțiunea de a șîșîi.

Ortografice DOOM

!șâșâit (pop.) s. n., pl. șâșâituri corectat(ă)

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

!șâșâit / șișăit (pop.) s. n., pl. șâșâituri / șișăituri^[1]

Corectat pluralul, în text șâșăituri. — gall

șâșâit s. n., pl. șâșâituri

!șâșâi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șâșâi, 3 șâșâie, imperf. 1 șâșâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șâșâi, 3 să șâșâie

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

!șâșâi/șișăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 șâșâie/șișăie, imperf. 3 sg. șâșâia/șișăia; conj. prez. 3 să șâșâie/să șișăie

șișăi v. șâșâi

șișăit v. șâșâit

șâșâi (a liniști) vb., ind. și conj. prez. 3 sg. șâșâie, imperf. 3 sg. șâșâia

șișăi (a foșni) vb., ind. și conj. prez. 3 sg. șișăie, imperf. 3 sg. șișăia

Arhaisme și regionalisme

șâșâi, șâșâi și șâșâiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre frunzele mișcate de vânt, despre ape etc.) a produce un zgomot slab și continuu; a șușui, a șoșoi, a foșni, a fâșâi, a șușoti, a murmura, a susura. 2. (despre copiii mici) a liniști, a adormi prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului ș; a șușui. 3. a șuiera.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: șâșâit (fapt)

șâșâit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	șâșâit	șâșâitul șâșâitu‑
nominativ-acuzativ	plural	șâșâituri	șâșâiturile
genitiv-dativ	singular	șâșâit	șâșâitului
genitiv-dativ	plural	șâșâituri	șâșâiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

șișăit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 2		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	șișăit	șișăitul șișăitu‑
nominativ-acuzativ	plural	șișăituri	șișăiturile
genitiv-dativ	singular	șișăit	șișăitului
genitiv-dativ	plural	șișăituri	șișăiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: șâșâit (part.)

șâșâit¹ (part.)

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	șâșâit	șâșâitul șâșâitu‑	șâșâită	șâșâita
nominativ-acuzativ	plural	șâșâiți	șâșâiții	șâșâite	șâșâitele
genitiv-dativ	singular	șâșâit	șâșâitului	șâșâite	șâșâitei
genitiv-dativ	plural	șâșâiți	șâșâiților	șâșâite	șâșâitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: șâșâi

șâșâi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a

verb (VT343) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șâșâi	șâșâire	șâșâit șâșâitu‑	șâșâind șâșâindu‑	singular	plural
		(a) șâșâi	șâșâire	șâșâit șâșâitu‑	șâșâind șâșâindu‑	șâșâie	șâșâiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șâșâi	(să) șâșâi	șâșâiam	șâșâii	șâșâisem
	a II-a (tu)	șâșâi	(să) șâșâi	șâșâiai	șâșâiși	șâșâiseși
	a III-a (el, ea)	șâșâie	(să) șâșâie	șâșâia	șâșâi	șâșâise
plural	I (noi)	șâșâim	(să) șâșâim	șâșâiam	șâșâirăm	șâșâiserăm șâșâisem
	a II-a (voi)	șâșâiți	(să) șâșâiți	șâșâiați	șâșâirăți	șâșâiserăți șâșâiseți
	a III-a (ei, ele)	șâșâie	(să) șâșâie	șâșâiau	șâșâiră	șâșâiseră

șișăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a

verb (VT343) Surse flexiune: DOOM 2		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șișăi	șișăire	șișăit șișăitu‑	șișăind șișăindu‑	singular	plural
		(a) șișăi	șișăire	șișăit șișăitu‑	șișăind șișăindu‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	șișăie	(să) șișăie	șișăia	șișăi	șișăise
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	șișăie	(să) șișăie	șișăiau	șișăiră	șișăiseră

șișui

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

șișei

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

șâșăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

șișii¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a

verb (VT343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șișii	șișiire	șișiit șișiitu‑	șișiind șișiindu‑	singular	plural
		(a) șișii	șișiire	șișiit șișiitu‑	șișiind șișiindu‑	șișiie	șișiiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șișii	(să) șișii	șișiiam	șișiii	șișiisem
	a II-a (tu)	șișii	(să) șișii	șișiiai	șișiiși	șișiiseși
	a III-a (el, ea)	șișiie	(să) șișiie	șișiia	șișii	șișiise
plural	I (noi)	șișiim	(să) șișiim	șișiiam	șișiirăm	șișiiserăm șișiisem
	a II-a (voi)	șișiiți	(să) șișiiți	șișiiați	șișiirăți	șișiiserăți șișiiseți
	a III-a (ei, ele)	șișiie	(să) șișiie	șișiiau	șișiiră	șișiiseră

șâșâi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șâșâi	șâșâire	șâșâit șâșâitu‑	șâșâind șâșâindu‑	singular	plural
		(a) șâșâi	șâșâire	șâșâit șâșâitu‑	șâșâind șâșâindu‑	șâșâiește	șâșâiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șâșâiesc	(să) șâșâiesc	șâșâiam	șâșâii	șâșâisem
	a II-a (tu)	șâșâiești	(să) șâșâiești	șâșâiai	șâșâiși	șâșâiseși
	a III-a (el, ea)	șâșâiește	(să) șâșâiască	șâșâia	șâșâi	șâșâise
plural	I (noi)	șâșâim	(să) șâșâim	șâșâiam	șâșâirăm	șâșâiserăm șâșâisem
	a II-a (voi)	șâșâiți	(să) șâșâiți	șâșâiați	șâșâirăți	șâșâiserăți șâșâiseți
	a III-a (ei, ele)	șâșâiesc	(să) șâșâiască	șâșâiau	șâșâiră	șâșâiseră

șișii² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT409)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șișii	șișiire	șișiit șișiitu‑	șișiind șișiindu‑	singular	plural
		(a) șișii	șișiire	șișiit șișiitu‑	șișiind șișiindu‑	șișiește	șișiiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șișiesc	(să) șișiesc	șișiam	șișiii	șișiisem
	a II-a (tu)	șișiești	(să) șișiești	șișiai	șișiiși	șișiiseși
	a III-a (el, ea)	șișiește	(să) șișiască	șișia	șișii	șișiise
plural	I (noi)	șișiim	(să) șișiim	șișiam	șișiirăm	șișiiserăm șișiisem
	a II-a (voi)	șișiiți	(să) șișiiți	șișiați	șișiirăți	șișiiserăți șișiiseți
	a III-a (ei, ele)	șișiesc	(să) șișiască	șișiau	șișiiră	șișiiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

șâșâit, șâșâiturisubstantiv neutru

1. Faptul de a șâșâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

vezi șâșâi DEX '09 DEX '98

șâșâi, șâșâiverb

1. tranzitiv popular A repeta în mod prelungit și monoton sunetul „ș” pentru a liniști sau a adormi un copil mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
2. intranzitiv unipersonal A foșni ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: foșni fâșâi
- format_quote Se pornise vîntul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă, șișăind domol. COȘBUC, P. I 250. DLRLC
comentariu Varianta șișii, precum și flexiunile având persoana 1 -esc sunt valabile numai pentru sensul (1.). dexonline

etimologie:

formație onomatopeică DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.