ȘPERACLU, șperacle, s. n. Instrument de metal în formă de cui îndoit la vârf, care servește la descuierea încuietorilor. – Din germ. Sperrhaken.

șperaclu sn [At: DM / Pl: ~le / E: ger Sperrhaken] Instrument de metal (în forma unui cui cu vârful puțin întors) folosit în locul cheii la descuierea sau la încuierea unei uși, a unui lacăt.

ȘPERACLU, șperacle, s. n. Instrument de metal (de forma unui cui cu vârful puțin întors) care servește la descuierea sau la încuierea unei uși, a unui lacăt. – Din germ. Sperrhaken.

ȘPERACLU s.n. Un fel de cui cu vîrful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. V. paspartu. [< germ. Sperrhaken].

ȘPERACLU s. n. un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. (după germ. Sperrhaken)

ȘPERACLU ~e n. Instrument rudimentar de forma unui cui încovoiat la capăt, folosit pentru a descuia sau a încuia un lacăt în lipsa cheii. /<germ. Sperrhaken

șperaclu (desp. -ra-clu) s. n., art. șperaclul; pl. șperacle

șperaclu (-ra-clu) s. n., art. șperaclul; pl. șperacle

șperaclu s. n. (sil. -clu), art. șperaclul; pl. șperacle

ȘPERACLU s. paspartu. (A deschis ușa cu un ~.)

ȘPERACLU s. paspartu. (A deschis ușa cu un ~.)