ÎNVOITÓR, -OÁRE, învoitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Țăran muncitor care a încheiat o învoială agricolă. – Din învoi + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink