învoioșáre s.f. (reg.) bună dispoziție, voioșie, veselie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNVOIOȘÁ ~éz tranz. A face să se învoioșeze. /în + voios
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNVOIOȘÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) voios, (mai) bine dispus; a se înveseli. /în + voios
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVOIOȘÁ, învoioșez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) înveseli. – Din în- + voios.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVOIOȘÁ vb. v. înveseli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) învoioșa ≠ a (se) indispune, a (se) mohorî
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A învoioșa ≠ a întrista
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se învoioșa ≠ a (se) întrista, a se mâhni, a se posomorî
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

învoioșá vb., ind. prez. 1 sg. învoioșéz, 3 sg. și pl. învoioșeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. învoioșéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink