ÎNVIGORÁ, învigorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. – În + vigoare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNVIGORÁ ~éz tranz. A face să se învigoreze; a întrema; a înviora. /în + vigoare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNVIGORÁ mă ~éz intranz. A căpăta putere; a se întrema; a se înviora. /în + vigoare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVIGORÁ vb. I. tr., refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. [< it. învigorare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVIGORÁ vb. tr., refl. a (se) face viguros; a (se) însănătoși. (< it. invigorare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVIGORÁ vb. v. întrema.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

învigorá vb., ind. prez. 1 sg. învigoréz, 3 sg. și pl. învigoreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink