ÎNVESELÍT, -Ă, înveseliți, -te, adj. Care a devenit vesel, bine dispus. – V. înveseli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVESELÍT adj. (pop.) veselit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înveselít adj. m., pl. înveselíți; f. sg. înveselítă, pl. înveselíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVESELÍ, înveselesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să fie vesel, voios, bine dispus. ♦ Tranz. Fig. A face să fie mai puțin mohorât, întunecat, monoton; a însenina, a deschide, a lumina. – În + vesel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNVESELÍ ~ésc tranz. A face să se înveselească; a distra. /în + vesel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNVESELÍ mă ~ésc intranz. A deveni vesel; a se dispune. /în + vesel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVESELÍ vb. 1. (pop.) a (se) veseli, (înv. și reg.) a (se) învoioșa, (reg.) a (se) îmbucura. (Vestea l-a ~.) 2. v. distra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) înveseli ≠ a (se) întrista, a (se) mâhni, a (se) posomorî, a (se) scârbi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se înveseli ≠ a se indispune
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înveselí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveselésc, imperf. 3 sg. înveseleá; conj. prez. 3 sg. și pl. înveseleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink