înverigát, înverigátă, adj. (înv.) 1. legat, strâns, pus în verigi. 2. înconjurat, împresurat, asediat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNVERIGÁ înveríg tranz. rar A prinde cu verigi. /în + verigă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVERIGÁ, înverig, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa, a lega în verigi, în lanțuri. – Din în- + verigă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVERIGÁ vb. v. asedia, împresura, încercui, înconjura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înverigá, înveríg, vb. I (înv.) 1. (despre obiecte) a pune veriga (la o ușă), a strânge într-o verigă (roata, fluierul). 2. (despre oameni) a pune, a lega în verigi (în lanțuri). 3. a înconjura, a asedia o cetate.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înverigá vb., ind. prez. 1 sg. înveríg, 3 sg. și pl. înverígă; conj. prez. 3 sg. și pl. înveríge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink