ÎNVERGÁRE, învergări, s. f. Acțiunea de a înverga. – V. înverga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVERGÁRE s.f. Acțiunea de a înverga și rezultatul ei. [< înverga].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVERGÁ, învérg, vb. I. Tranz. (Mar.) A fixa pânza pe o vergă. – Din it. invergare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVERGÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa pânza pe o vergă. [P.i. învérg. / cf. it. invergare, fr. anverguer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVERGÁ vb. tr. (mar.) a fixa vela pe o vergă. (< it. invergare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink