învederat, ~ă [At: MARCOVICI, D. 320/12 / Pl: ~ați, ~e / E: învedera] (Liv) 1-4 (Într-un mod) care se poate (vedea sau) înțelege bine Si: clar, deslușit, evident, limpede, vădit. 5 Adus la cunoștința publică.

ÎNVEDERAT, -Ă, învederați, -te, adj. Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident, neîndoios. Acolo... sînt ruinele încă învederate ale anticei cetăți. ODOBESCU, S. III 569. Nici un turc nu va avea voie a veni în Țara Romînească fără pricină învederată. BĂLCESCU, O. I 228. ◊ (Adverbial) Acea cuvîntare cadențată... a fost învederat cea dintîi producțiune a geniului omenesc. ODOBESCU, S. I 185.

învederat a. 1. ce se poate vedea cu ochii; 2. ce se poate înțelege cu mintea.

învedera [At: DOSOFTEI, V. S. 90 / Pzi: ~rez / E: în- + vedere] 1-2 vtr (Ccr) A (se) face vizibil. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni evident Si: a (se) dovedi, a (se) evidenția. 5 vt (Rar) A face cunoscut Si: a prezenta. 6 vi (Ban) A lumina.

vedera [At: (a. 1776) IORGA, S. D. XXI, 71 / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: vedere¹] 1 vi (Ban; Trs) A lumina. 2 vt (Înv) A da la iveală. 3 vt (Înv) A scoate în evidență. 4 vr (Înv) A se imagina într-o anumită situație, într-o anumită postură Si: a se vedea (178).

ÎNVEDERA, învederez, vb. I. 1. Tranz. A face să se înțeleagă bine, clar; a arăta în mod evident, a demonstra; a descoperi. Toate faptele lui învederau hotărîrea lui d-a rupe legătura cu turcii. BĂLCESCU, O. II 37. ◊ Refl. pas. Arătă îndată hîrtie, hîrtie prin care se învedera că bucățica aceea de grădină îi era vîndută lui. CAMILAR, N. I 22. Coșbuc e poet țăran... Aceasta se învederează mai ales prin comparație între creațiunea lui Coșbuc și creațiunea poeților noștri de azi, eminescieni. GHEREA, ST. CR. III 361. 2. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. Neștiute... vor rămînea din nenorocire toate lucrările noastre... pre cît nu le vom învedera lumii subt o formă mai accesibilă. ODOBESCU, S. III 642. – Variantă: vedera (CONACHI, P. 41, HODOȘ, P. P. 214) vb. I.

VEDERA vb. I v. învedera.

ÎNVEDERA vb. tr., refl. a (se) face vizibil, evident, clar; a (se) releva. (< în- + vedere)

A ÎNVEDERA ~ez tranz. 1) A face să fie clar; a arăta în mod evident; a demonstra. Opera lui ~ează un talent veritabil. 2) rar (acțiuni sau rezultate ale acestora) A face să devină cunoscut; a aduce la cunoștință. /în + vedere

învederà v. a pune în vedere, a demonstra până la evidență.

învederéz v. tr. (d. vedere). L. V. Arăt, vădesc, scot în evidență. Adj. Învederat. Evident, vădit. – La Dos. și Con. ved-. V. real, aĭevea.

vederát, V. învederat.

vederéz, V. învederez.

învederat (vizibil, evident) (rar) adj. m., pl. învederați; f. învederată, pl. învederate

învederat (vizibil, evident) (rar) adj. m., pl. învederați; f. învederată, pl. învederate

învederat (vizibil, evident) adj. m., pl. învederați; f. sg. învederată, pl. învederate

învederat («vizibil»)

învedera (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. învederez, 3 învederează; conj. prez. 1 sg. să învederez, 3 să învedereze

învedera (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învederează

învedera vb., ind. prez. 1 sg. învederez, 3 sg. și pl. învederează

vedera vb., ind. prez. 1 sg. vederez, 3 sg. și pl. vederează

ÎNVEDERAT adj. 1. v. clar. 2. v. evident.

ÎNVEDERAT adj. 1. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 2. evident, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.)

ÎNVEDERA vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

învedera vb. v. ACCENTUA. EVIDENȚIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA.

vedera, vb. intranz. – v. videra („a lumina”).

vedera, vb. intranz. – v. videra.