învărnicí, învărnicésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a se face văr cu cineva în prima luni după Duminica Tomii.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

învărnicí (învărnicésc, învărnicít), vb. – (Olt., Banat) – A înfrăți. Sb. vernik „prieten”, apropiat de văr prin etimologie populară (Pușcariu, Dacor., VII, 123; DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink