ÎNVĂLURÁRE, învălurări, s. f. Acțiunea de a (se) învălura și rezultatul ei; ondulare, frământare. – V. învălura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVĂLURÁRE s. v. unduire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

învăluráre s. f., g.-d. art. învălurării; pl. învălurări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNVĂLURÁ ~éz tranz. 1) A face să se învălureze; a ondula. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a împresura; a învălui; a înfășura; a cotropi; a cuprinde. /în + valuri
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNVĂLURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ape) A se mișca în valuri; a se ondula. /în + valuri
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVĂLURÁ vb. v. undui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

învălurá vb., ind. prez. 1 sg. învăluréz, 3 sg. și pl. învălureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink