ÎNVĂȚĂTORÍME s. f. Totalitatea învățătorilor; mulțime de învățători. – Învățător + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVĂȚĂTORÍME f. (colectiv de la învățător) 1) Totalitate a învățătorilor (dintr-o țară sau dintr-o localitate); corpul învățătoresc. 2) Mulțime de învățători. /învățător + suf.~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNVĂȚĂTORÍME s. (pop. și fam.) dăscălime. (Întreaga ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

învățătoríme s. f., g.-d. art. învățătorímii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink