ÎNTRUNÍ, întrunesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. – Din întruna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNTRUNÍ ~ésc tranz. 1) A face să se întrunească. 2) (elemente de același tip) A include în sine; a cuprinde; a îngloba; a însuma; a conține; a comporta. /Din întruna
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNTRUNÍ pers. 3 se ~ésc intranz. A se aduna laolaltă. /Din întruna
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTRUNÍ vb. 1. v. aduna. 2. v. convoca. 3. v. însuma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTRUNÍ vb. v. obține.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) întruni ≠ a se răzleți
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întruní vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrunésc, imperf. 3 sg. întruneá; conj. prez. 3 sg. și pl. întruneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink