4 definiții pentru întrevorbire
Explicative DEX
ÎNTREVORBIRE, întrevorbiri, s. f. (Înv. și reg.) Convorbire. – Între1- + vorbire.
ÎNTREVORBIRE, întrevorbiri, s. f. (Înv. și reg.) Convorbire. – Între1- + vorbire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întrevorbire sf [At: DONICI, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: întrevorbi] (Nob) Convorbire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întrevorbire f. convorbire.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*întrevorbire f. (după fr. entretien). Întrevedere. Dialog, conversațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: întrevorbire
întrevorbire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
întrevorbire, întrevorbirisubstantiv feminin
- 1. Convorbire. DEX '09 DEX '98sinonime: convorbire
etimologie:
- Între- + vorbire DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.