2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREMARE s. f. Acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire. – V. întrema.

ÎNTREMARE s. f. Acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire. – V. întrema.

întremare sf [At: (a. 1651) PSALT., ap. BV I, 190 / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~mări / E: întrema] 1 (Iuz) Pregătire a unei arme pentru atac Si: întremat1 (1). 2 (Înv) Înarmare. 3 Întărire. 4-5 Recăpătare (a sănătății sau) a puterilor după o boală Si: întremat1 (4-5), înzdrăvenire, refacere. 6 Îmbunătățire a situației materiale Si: întremat1 (6).

ÎNTREMARE s. f. Acțiunea de a se întrema și rezultatul ei; restabilire, refacere a puterii, a vigoarei, a sănătății. Oștile, sleite de puteri... aveau mare nevoie de odihnă, de întremare. ODOBESCU, S. III 597.

întremare f. însănătoșire, reconvalescență.

ÎNTREMA, întremez, vb. I. Refl. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. ◊ Tranz. Tratamentul l-a întremat.Fig. A se întări. – Et. nec.

ÎNTREMA, întremez, vb. I. Refl. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. ◊ Tranz. Tratamentul l-a întremat.Fig. A se întări. – Et. nec.

întrema [At: DOSOFTEI, PS. 239 / V: (înv) ~răma / Pzi: ~mez, (înv) întrem / E: nct] 1 vt (Iuz) A pregăti o armă pentru atac Si: a arma. 2 vr (Înv; d. oameni) A se înarma. 3-4 vtr A (se) întări. 5-6 vr A-și recăpăta sănătatea (sau puterile) după o boală Si: a se înzdrăveni, a se reface. 7 vt (Rar) A însănătoși pe cineva. 8-9 vtr (Fig) A(-și) îmbunătăți situația materială.

ÎNTREMA, întremez, vb. I. 1. Refl. A-și recîștiga sănătatea sau puterile, a se face sănătos (după o boală); a se reface, a se îndrepta, a se restabili, a se înzdrăveni. Prinse a se mai întrema și la față și la glas. STĂNOIU, C. I. 169. Olecuță de odihnă și să întremează zmeul bătrîn. DELAVRANCEA, O. II 34. I-a dat și lui de a mîncat și întremîndu-se bine au pornit. ȘEZ. V 153. 2. Refl. Fig. A se întări, a se consolida. Să căutăm... a ne menține... întremîndu-ne noi azi mai tare, ca națiune și ca stat. ODOBESCU, S. III 451. ◊ Tranz. D-om lua Averile, Ne-om întrema Stările, Ne-om îmbuna Zilele. TEODORESCU, P. P. 552. ♦ A căpăta forță, a deveni mai tare, mai puternic. Adierea... Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brînci. MACEDONSKI, O. I 161. 3. Tranz. (Învechit) A pregăti, a ține gata de atac. Ce dai tu în mine, mă? (Și ciomagu-și întremă). PANN, P. V. III 30. ◊ Fig. Bătrînul atuncea gura-și întremează, Și învățătura astfel își urmează. PANN, P. V. I 12.

A ÎNTREMA ~ez tranz. A face să se întremeze; a înzdrăveni; a înfiripa. /Orig. nec.

A SE ÎNTREMA mă ~ez intranz. A-și reveni după o boală; a recăpăta puteri; a se înfiripa; a se înzdrăveni. /Orig. nec.

întremà v. 1. a reveni la sănătate: cu încetul se întrema; 2. a recăpăta: bătrânul gura ’și întremează PANN; 3. a restabili: să’și întremeze oștirea din spaimă BĂLC. [Metaforă luată din tehnica țesutului (v. tramă): a întinde pânza spre a o țese, în opozițiune cu destrăma].

întrám, întrăm, întrăméz și -eméz, a v. tr. (d. în și tram, ca distram). Restabilesc sănătatea, întăresc, infiripez: mîncarea și băutura te întremează. V. refl. Îmĭ recapăt sănătatea: bolnavu s’a întremat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întremare s. f., g.-d. art. întremării

întremare s. f., g.-d. art. întremării

întremare s. f., g.-d. art. întremării

întrema (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întremez, 3 întremea; conj. prez. 1 sg. să întremez, 3 să întremeze

întrema (a ~) vb., ind. prez. 3 întremea

întrema vb., ind. prez. 1 sg. întremez, 3 sg. și pl. întremează; conj. prez. 3 sg. și pl. întremeze

întrema (ind. prez. 3 sg. și pl. întremează)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTREMARE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială,(înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

ÎNTREMARE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

ÎNTREMA vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ complet după o lungă boală.) 2. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vânjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ puțin după scarlatină.)

ÎNTREMA vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 2. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ puțin după scarlatină.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

întrema (întremez, întremat), vb.1. A mișca, a agita. – 2. (Refl.) A se înzdrăveni, a se face bine. – Var. (Mold., Bucov.) întrarma. De la arm „picior”, cu pref. întru- (Pușcariu, Dacor., I, 235; DAR; Pușcariu, Lr., 358); sensul ar fi, deci, „a pune pe picioare, a scula”. Este mai puțin probabilă der. din lat. trama (Crețu 376; Tiktin). – Der. întremător, adj. (care întremează).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întrema, întremez, vb. refl. – A se înzdrăveni, a-și reveni, a recăpăta puteri. – Et. nec. (DEX, MDA); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1970).

Intrare: întremare
întremare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întremare
  • ‑ntremare
  • întremarea
  • ‑ntremarea
plural
  • întremări
  • ‑ntremări
  • întremările
  • ‑ntremările
genitiv-dativ singular
  • întremări
  • ‑ntremări
  • întremării
  • ‑ntremării
plural
  • întremări
  • ‑ntremări
  • întremărilor
  • ‑ntremărilor
vocativ singular
plural
Intrare: întrema
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrema
  • ‑ntrema
  • întremare
  • ‑ntremare
  • întremat
  • ‑ntremat
  • întrematu‑
  • ‑ntrematu‑
  • întremând
  • ‑ntremând
  • întremându‑
  • ‑ntremându‑
singular plural
  • întremea
  • ‑ntremea
  • întremați
  • ‑ntremați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întremez
  • ‑ntremez
(să)
  • întremez
  • ‑ntremez
  • întremam
  • ‑ntremam
  • întremai
  • ‑ntremai
  • întremasem
  • ‑ntremasem
a II-a (tu)
  • întremezi
  • ‑ntremezi
(să)
  • întremezi
  • ‑ntremezi
  • întremai
  • ‑ntremai
  • întremași
  • ‑ntremași
  • întremaseși
  • ‑ntremaseși
a III-a (el, ea)
  • întremea
  • ‑ntremea
(să)
  • întremeze
  • ‑ntremeze
  • întrema
  • ‑ntrema
  • întremă
  • ‑ntremă
  • întremase
  • ‑ntremase
plural I (noi)
  • întremăm
  • ‑ntremăm
(să)
  • întremăm
  • ‑ntremăm
  • întremam
  • ‑ntremam
  • întremarăm
  • ‑ntremarăm
  • întremaserăm
  • ‑ntremaserăm
  • întremasem
  • ‑ntremasem
a II-a (voi)
  • întremați
  • ‑ntremați
(să)
  • întremați
  • ‑ntremați
  • întremați
  • ‑ntremați
  • întremarăți
  • ‑ntremarăți
  • întremaserăți
  • ‑ntremaserăți
  • întremaseți
  • ‑ntremaseți
a III-a (ei, ele)
  • întremea
  • ‑ntremea
(să)
  • întremeze
  • ‑ntremeze
  • întremau
  • ‑ntremau
  • întrema
  • ‑ntrema
  • întremaseră
  • ‑ntremaseră
întrăma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întremare, întremărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi întrema DEX '09 DEX '98

întrema, întremezverb

  • 1. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prinse a se mai întrema și la față și la glas. STĂNOIU, C. I. 169. DLRLC
    • format_quote Olecuță de odihnă și să întremează zmeul bătrîn. DELAVRANCEA, O. II 34. DLRLC
    • format_quote I-a dat și lui de a mîncat și întremîndu-se bine au pornit. ȘEZ. V 153. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Tratamentul l-a întremat. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. figurat A se întări, a se consolida. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să căutăm... a ne menține... întremîndu-ne noi azi mai tare, ca națiune și ca stat. ODOBESCU, S. III 451. DLRLC
      • format_quote tranzitiv D-om lua Averile, Ne-om întrema Stările, Ne-om îmbuna Zilele. TEODORESCU, P. P. 552. DLRLC
      • 1.1.1. A căpăta forță, a deveni mai tare, mai puternic. DLRLC
        • format_quote Adierea... Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brînci. MACEDONSKI, O. I 161. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit A pregăti, a ține gata de atac. DLRLC
    sinonime: pregăti
    • format_quote Ce dai tu în mine, mă? (Și ciomagu-și întremă). PANN, P. V. III 30. DLRLC
    • format_quote figurat Bătrînul atuncea gura-și întremează, Și învățătura astfel își urmează. PANN, P. V. I 12. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.