ÎNTREMĂTÓR, -OÁRE, întremători, -oare, adj. Care întremează, care înzdrăvenește. – Întrema + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care întremează; cu proprietatea de a întrema. /a (se) întrema + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTREMĂTÓR adj. întăritor, lecuitor, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întremătór adj. m., pl. întremătóri; f. sg. și pl. întremătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink