O definiție pentru «întonca»   declinări

întoncá vb. I (reg.) a-i veni cuiva ceva în minte, a-i trăzni prin cap, a i se năzări; a-și băga ceva în cap.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink