ÎNTÓRS1 s. n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – V. întoarce.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNTÓRS ~oársă (~órși, ~oárse) 1) v. A ÎNTOARCE și A SE ÎNTOARCE. ◊ A face cale ~oarsă a se întoarce. 2) (despre obiecte) Care are formă încovoiată. 3) fig. rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală; sucit. Fire ~oarsă. /v. a întoarce
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNTÓRS adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNTÓRS adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meșteșugit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNTÓRS s. 1. întoarcere, retur. (Dus și ~.) 2. v. răsucire. 3. v. răsturnare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cioc-întórs (zool.) s. m.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
întórs s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
întórc, -órs, a -oárce v. tr. (lat. intorquére, it. intórcere, vfr. entordre, sp. entorchar. V. torc). Învîrtesc, mișc în cerc (o roată, o frigare). Schimb pozițiunea orĭ direcțiunea,îndrept aĭurea: a´ntoarce capu, ochiĭ, ocheana, tunu spre un punct. Așez pe partea cea-laltă (pe dos) o pagină, o foaĭe, o haĭnă, o mînecă. Înapoĭez, restituĭ: ĭ-am întors baniĭ. Aduc înapoĭ: l-am întors din deum. Fig. Fac să-țĭ schimbĭ părerea (orĭ hotărîrea), conving, convertesc: l-am întors la gîndurĭ bune, nu l-am putut întoarce din credința luĭ. Jugănesc: a´ntoarce un berbece. A o´ntoarce (pe foaĭa cea-laltă, pe altă foaĭe), 1. a-țĭ schimba părerea orĭ afirmațiunea ca să ĭasă tot în folosu tăŭ, 2. a schimba procedura, a proceda maĭ sever. A´ntoarce cuĭva vorba, a-ĭ repeta obraznic vorbele luĭ. A-țĭ întoarce vorba, a țĭ-o schimba, a te răzgîndi. A-țĭ întoarce fața de la cineva, a-l părăsi, a-l da uĭtăriĭ. A´ntoarce cuĭva spatele, 1. a-ĭ arăta dispreț, 2. a fugi de el de frică. A´ntoarce un ceasornic, a-ĭ învîrti (a-ĭ strînge) coarda cu cheĭa ca să continue mersu. A´ntoarce casa cu josu´n sus, a face dezordine´n ĭa [!] (hara-păra, val-vîrtej). V. intr.Corabia întoarce, se´ndreaptă spre alt punct, ocolește. Scatiu întoarce, cîntă întors, cu întorsăturĭ. V. refl. Mă´ndrept spre partea din apoĭ, la dreapta, la stînga (ca un tun, un telescop). Mă´ntorn, revin (acasă). Mă´ndrept, mă adresez: se´ntoarse spre mine. Mă așez pe cealaltă parte (vorbind de unu care doarme): se întoarse și dormi în ainte [!]. Mă schimb: s´aŭ întors lucrurile. Fig. A te întoarce saŭ a te învîrti într´un călcîĭ saŭ într´un picĭor, a primi foarte vesel o veste. A ți se întoarce (pe dos) sufletu saŭ mațele saŭ inima, a-țĭ fi foarte greață. – E bine să nu se confunde mă´ntorc (în pat) cu mă´ntorn (din drum).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
întórs, -toársă adj. Înturnat, care s´a întors acasă: povesteaŭ uniĭ din ceĭ întorșĭ de la războĭ. Sucit, curios: fire întoarsă (caracter straniŭ). S. n., pl. urĭ. Întoarcere: maĭ grea îmĭ pare calea acum la´ntors acasă (Al.). Adv. A cînta întors (vorbind despre o pasăre), a face fel de fel de întorsăturĭ de voce.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
întoarsa v. învârtita.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a avea loc de întors / de manevră expr. a avea condiții favorabile pentru desfășurarea unei activități
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a da la întors expr. (deț.) 1. a schimba subiectul discuției. 2. a face tot posibilul pentru a schimba părerea cuiva despre un deținut.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a face cale întoarsă expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a o da întoarsă expr. (intl.) 1. a minți. 2. a schimba conținutul unei declarații anterioare; a se dezice de o afirmație anterioară.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a o da la întors expr. a se dezice de o afirmație anterioară.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cu dus și întors expr. riscant.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
întors pe dos expr. indispus, deprimat, mohorât, trist.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nouă-ntors expr. (șc.) nota șase.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink