ÎNTINZĂTÓR, întinzătoare, s. n. 1. Nume dat mai multor dispozitive folosite pentru a întinde unele obiecte elastice sau flexibile. 2. Băț, lemn la războiul de țesut, cu ajutorul căruia se răsucește țesătura pe sulul dinainte; întorcător, încordător. Întinde + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTINZĂTÓR ~oáre n. Dispozitiv folosit pentru a întinde ceva. /întins + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTINZĂTÓR s. 1. v. cordar. 2. v. slobozitor. 3. (TEHN.) tendor. (~ pentru întinderea organelor flexibile de transmisie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTINZĂTÓR s v. căpăstru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întinzătór s. n., pl. întinzătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întinzătór n., pl. oare. Crivea, zatcă, bățu cu care se strînge pe sulu din ainte [!] pînza țesută.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink