întinătúră s.f. (înv.) murdărie, necinste, spurcăciune.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

întinătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Loc întinat (de ex., o pată pe o haĭnă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink