întinăciúne s.f. (înv.) spurcare, pângărire, necinstire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

întinăcĭúne f. Vechĭ. Întinare, acțiunea de a întina.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink