ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor. – Întări + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care întărește organismul; analeptic; tonifiant; reconfortant; fortifiant; tonic. Medicament ~. /a întări + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNTĂRITÓR adj., s. 1. adj., s. (FARM.) fortifiant, fortificant, reconfortant, tonic, tonifiant, (rar) reconstituant, (înv.) reconfortator. (Un medicament ~.) 2. adj. (livr.) stenic, tonic. (Un factor ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întăritór adj. m., pl. întăritóri; f. sg. și pl. întăritoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

întăritór, -oáre adj. Care întărește. S. n., pl. oare. Tonic, fortificant, medicament întăritor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink