52 de definiții pentru însumi, însuți, însuși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSUMI, ÎNSĂMI, adj. pron., pron. de întărire. 1. Adj. pron. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. Pron. de întărire (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.

însumi, însămi [At: PSALT. SCH., 123/6 / Sg: 2 însuți, însăți, 3 însuși, însăși / Pl: 4 înșine, însene, 5 înșivă, însevă, 6 înșiși, înseși, însele / E: îns(ul) + -mi, -ți, -și, -ne, -vă, -și, -le] 1 (Înv) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. 2 (Înv; îc) Însuți-văzătoriu Martor ocular. 3 (Înv; îc) Însuți-făcătoriu Cel care săvârșește acțiunea. 4 (Înv; îc) Însuși-stăpânitor Conducător. 5 Chiar persoana determinată. 6 Tocmai persoana determinată. 7 Singur. 8 De (la) sine. 9 Automat. 10 Independent.

ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și.

ÎNSUMI, ÎNSĂMI, înșine, însene, pron. de întărire. 1. (Pe lîngă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, V. 97. Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47. Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2. Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116. Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410. 2. (Învechit, neînsoțind un substantiv sau un pronume) Eu (tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul, intervenția sau influența altuia. Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104. Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. V. I 37. – Forme gramaticale: pers. 2 sg. însuți, însăți (pl. înșivă, însevă); pers. 3 sg. însuși, însăși (pl. înșiși, înseși).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

însumi2 (înv.) pr. m.; f. însămi, g.-d. însemi

însumi1 adj. pr. m. (eu, mie, pe mine ~); f. însămi (eu, pe mine ~), g.-d. însemi (a fetei mele ~, mie ~)

însumi1 adj. pr. m. (eu, mie, pe mine ~); f. însămi (eu, pe mine ~), g.-d. însemi (a fetei mele ~, mie ~)

însumi2 (înv.) pr. m.; f. însămi, g.-d. însemi

însumi pr. m., adj. m., pl. înșine; f. sg. însămi, g.-d. însemi, pl. însene

însumi, însămi; înșine pl. m. și f.

însuși1 adj. pr. m. (el, lui, pe el ~); f. însăși (ea, pe ea ~), g.-d. înseși (însuși profesorul, profesorul (acesta) însuși, însuși acest profesor, a fetei ei înseși, ei înseși, el însuși, (rar) însuși el, pe sine însuși)

însuși3 (înv.) pr. m.; f. însăși, g.-d. înseși

însuți1 adj. pr. m. (tu, ție, pe tine ~); f. însăți (tu, pe tine ~), g.-d. înseți (a fetei tale ~, ție ~)

însuți2 (înv.) pr. m.; f. însăți, g.-d. înseți

înșine2 (înv.) pr. pl. m.; f. însene

înșine1 adj. pr. pl. m., f. însene (noi/nouă/pe noi înșine/însene)

!înșiși1 adj. pr. pl. m. (ei, lor, pe ei ~); f. însele/înseși (ele, lor, pe ele ~) (elevele însele/înseși // înseși elevele, acestea/ele însele)

înșiși2 (înv.) pr. pl. m.; f. înseși/însele

înșivă1 adj. pr. pl. m., f. însevă (voi/vouă/pe voi înșivă/însevă)

înșivă2 (înv.) pr. pl. m.; f. însevă

însuși1 adj. pr. m. (el, lui, pe el ~); f. însăși (ea, pe ea ~), g.-d. înseși (a fetei ei ~, ei ~)

însuși2 (înv.) pr. m.; f. însăși, g.-d. înseși

însuți2 (înv.) pr. m.; f. însăți, g.-d. înseți

însuți1 adj. pr. m. (tu, ție, pe tine ~); f. însăți (tu, pe tine ~), g.-d. înseți (a fetei tale ~, ție ~)

înșine2 (înv.) pr. m.; f. însene

înșine1 adj. pr. m. (noi, nouă, pe noi ~); f. însene (noi, nouă, pe noi ~)

înșiși2 (înv.) pr. m.; f. înșeși/însele

înșiși1 adj., pr. m. (ei, lor, pe ei ~); f. înseși / însele (ele, lor, pe ele ~)

înșivă2 (înv.) pr. m.; f. însevă

înșivă1 adj., pr. m. (voi, vouă, pe voi ~); f. însevă (voi, vouă, pe voi ~)

însuși pr. m., adj. m., pl. înșiși; f. sg. însăși, pl. înseși/însele

însuți pr. m., adj. m., pl. înșivă; f. sg. însăți, pl. însevă

însuși, însăși; înșiși pl. m., înseși pl. f.

însuți, însăți; înșivă pl. m. și f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNSUMI pron. singur. (Eu ~ am observat aceasta.)

ÎNSUMI pron. singur. (Eu ~ am observat aceasta.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însăși-melodia v. automelă.

însuși-glasul v. automelă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

însăși-glăsuitoare s. f. (Muz., înv.) Prosomie; podobie; idiomelă. – Din însăși + glăsuitor.

AUTOS EPHA (Aὑτός ἔφα) (gr.) el însuși a spus – Formulă utilizată de discipolii lui Pitagora pentru a pune capăt unei dispute. Argument fără replică. V. și Ipse (magister) dixit.

FACIAS IPSE QUOD FACIAMUNS SUADES (lat.) fă tu însuți ceea ce ne sfătuiești pe noi să facem – Plaut, „Asinaria”, act. III, scena 3, 40.

IPSE (MAGISTER) DIXIT (lat.) el însuși (magistrul) a spus – Scolasticii, în lipsă de alte argumente, recurgeau în discuțiile lor la autoritatea necondiționată a magistrului lor Aristotel. V. și Autos epha.

MAN WIRD NIE BETROGEN, MAN BETRÜGT SICH SELBST (germ.) nimeni nu te poate înșela, te înșeli numai tu însuți – Goethe, „Maximen und Reflexionen”. Dacă ai căzut victima unei înșelătorii, înseamnă că eroarea se află în tine.

NIL TERRIBILE NISI IPSE TIMOR (lat.) nimic nu este de temut în afară de însăși teamaFr. Bacon, „De dignitate et augmentis scentiarum”, II.

NOSCE TE IPSUM! (lat.) cunoaște-te pe tine însuți – Cicero, „Tusculanae disputationes”, I, 22, 52. Traducerea latină a maximei grecești „Gnothi seauton”.

PATERE QUAM IPSE FECISTI LEGEM (lat.) suportă legea pe care tu însuți ai făcut-o – Varianta latină a unei sentințe atribuite lui Pittacos, unul dintre cei șapte înțelepti ai Greciei antice.

PLUS ROYALISTE QUE LE ROI MÊME (fr.) mai regalist decât însuși regele – Chateaubriand, „La monarchie selon la charte”: „Il ne faut être plus royaliste que le roi même” („Nu trebuie să fii mai regalist decât regele însuși”). Condamnare a excesului de zel.

Nosce te ipsum (lat. „Cunoaște-te pe tine însuți”) – Cicero, Tusculane (I, 22, 52). Traducerea latină a expresiei grecești: Γνῶθι σεαυτόν. LIT.

Patere quam ipse fecisti legem (lat. „Suportă legea pe care tu însuți ai făcut-o”) – Acest adagiu poate fi folosit în două feluri: 1. ca avertisment (trebuie tu cel dintîi să te supui principiilor pe care le-ai stabilit) și 2. ca sancțiune (ți se aplică ție legea pe care ai făcut-o pentru alții). Adagiul latin este traducerea unei cugetări a lui Pittakos din Mitilene, unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei. LIT.

Intrare: însumi, însuți, însuși
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P65)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însumi
  • ‑nsumi
  • însămi
  • ‑nsămi
plural
  • înșine
  • ‑nșine
  • însene
  • ‑nsene
genitiv-dativ singular
  • însumi
  • ‑nsumi
  • însămi
  • ‑nsămi
  • însemi
  • ‑nsemi
plural
  • înșine
  • ‑nșine
  • însene
  • ‑nsene
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însuți
  • ‑nsuți
  • însăți
  • ‑nsăți
plural
  • înșivă
  • ‑nșivă
  • însevă
  • ‑nsevă
genitiv-dativ singular
  • însuți
  • ‑nsuți
  • însăți
  • ‑nsăți
  • înseți
  • ‑nseți
plural
  • înșivă
  • ‑nșivă
  • însevă
  • ‑nsevă
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însăși
  • ‑nsăși
plural
  • înșiși
  • ‑nșiși
  • înseși
  • ‑nseși
  • însele
  • ‑nsele
genitiv-dativ singular
  • însuși
  • ‑nsuși
  • însăși
  • ‑nsăși
  • înseși
  • ‑nseși
plural
  • înșiși
  • ‑nșiși
  • înseși
  • ‑nseși
  • însele
  • ‑nsele
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însumi, însămi / însuți, însăți / însuși, însășiadjectiv pronominal, pronume de întărire

  • 1. adjectiv pronominal Pe lângă un substantiv sau un pronume: chiar, tocmai. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu însumi printre umbre o umbră, Pe cine să chem? BENIUC, V. 97. DLRLC
    • format_quote Însuși bunicul, cel rar La vorbe, azi rîde și-nchină. COȘBUC, P. II 47. DLRLC
    • format_quote Cea dintîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii. CREANGĂ, A. 2. DLRLC
    • format_quote Ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște. EMINESCU, O. I 116. DLRLC
    • format_quote Găsim că e drept să ne alegem noi înșine tovarășii vieții noastre. ALECSANDRI, T. I 410. DLRLC
  • 2. pronume de întărire învechit Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se apucă însuși, cu mîna lui, să le curețe de rugină. ISPIRESCU, L. 3. DLRLC
    • format_quote Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104. DLRLC
    • format_quote Hotărî vizirul ca a treia zi Să vază și însuși ce va auzi. PANN. P. V. I 37. DLRLC
etimologie:
  • Îns(ul) + -mi, -ți, -și DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.