ÎNSPUMÁ, înspumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) umple de spumă; a (se) înspumega. 2. Tranz. A transforma (un material) în spumă; a introduce o spumă în masa unui material. – În + spumă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNSPUMÁ ~éz tranz. 1) A transforma în spumă. 2) A face să se înspumeze. [Sil. în-spu-] /în + spumă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNSPUMÁ mă ~éz intranz. A se umple de spumă; a deveni plin de spumă; a spumega. /în + spumă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înspumá vb., ind. prez. 1 sg. înspuméz, 3 sg. și pl. înspumeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink