ÎNSPICÁT, -Ă, înspicați, -te, adj. 1. Care a dat în spic; care are spice. 2. (Despre păr) Cu fire albe; cărunt; p. ext. (despre părul sau blana unor animale) cu vârful de culoare mai deschisă; cu vârful în formă de spic. ♦ (Despre țesături, p. ext. despre obiecte confecționate din țesături) Cu fire de altă culoare, împestrițat. – V. înspica.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNSPICÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNSPICA. 2) (despre păr) Care are fire cărunte; cu fire albe. 3) (despre părul sau despre blana unor animale) Care are vârful în formă de spic. 4) (despre țesături și despre obiecte confecționate din ele) Care conține fire de altă culoare; împestrițat. [Sil. în-spi-] /v. a înspica
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNSPICÁT adj. (BOT.) (înv.) spicat. (Grâu ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNSPICÁT adj. v. cărunt, sur.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înspicát, -ă adj. Cu fire de coloare [!] maĭ deschisă la vîrf (care apar ca niște spice pe un fond maĭ închis): un boŭ cu păr negru înspicat cu roș.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNSPICÁ, pers. 3 înspícă, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da în spic. – Lat. inspicare sau în + spic.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ÎNSPICÁ pers. 3 înspícă intranz. (despre plante) A da în spic; a face spic. /<lat. inspicare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÎNSPICÁ vb. (BOT.) (înv.) a spicui. (Grâul a ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
înspicá vb., ind. prez. 3 sg. înspícă, 3 sg. și pl. înspícă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
î́nspic, a -á v. intr. Daŭ spic: ĭarba înspică.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink