ÎNSPICÁ, pers. 3 înspícă, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da în spic. – Lat. inspicare sau în + spic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNSPICÁ pers. 3 înspícă intranz. (despre plante) A da în spic; a face spic. /<lat. inspicare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSPICÁ vb. (BOT.) (înv.) a spicui. (Grâul a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înspicá vb., ind. prez. 3 sg. înspícă, 3 sg. și pl. înspícă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

î́nspic, a -á v. intr. Daŭ spic: ĭarba înspică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink