opțiuni
2 definiții pentru înspăimat

Explicative DEX

înspăimat, ~ă a [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 128/32 / Pl: ~ați, ~e / E: înspăima] (Înv) 1 Înspăimântat (1). 2 Înspăimântător (1).

Arhaisme și regionalisme

înspăimat, -ă, adj. (înv.) 1. înspăimântat (pasiv). 2. înspăimântător (activ).

Intrare: înspăimat
înspăimat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înspăimat
  • ‑nspăimat
  • înspăimatul
  • înspăimatu‑
  • ‑nspăimatul
  • ‑nspăimatu‑
  • înspăimată
  • ‑nspăimată
  • înspăimata
  • ‑nspăimata
plural
  • înspăimați
  • ‑nspăimați
  • înspăimații
  • ‑nspăimații
  • înspăimate
  • ‑nspăimate
  • înspăimatele
  • ‑nspăimatele
genitiv-dativ singular
  • înspăimat
  • ‑nspăimat
  • înspăimatului
  • ‑nspăimatului
  • înspăimate
  • ‑nspăimate
  • înspăimatei
  • ‑nspăimatei
plural
  • înspăimați
  • ‑nspăimați
  • înspăimaților
  • ‑nspăimaților
  • înspăimate
  • ‑nspăimate
  • înspăimatelor
  • ‑nspăimatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)