dexonline

însorărit, ~ă a [At: CONACHI, ap. URICARIUL, I, 394 / Pl: ~iți, ~e / E: însorări] (Îrg; d. pământuri, moșii etc.) Care sunt comasate.

însorărit, însorărită, adj. (înv.; despre un lot de pământ, o moșie) hotărnicit prin însorărire (v.).

Intrare: însorărit

însorărit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	însorărit ‑nsorărit	însorăritul însorăritu‑ ‑nsorăritul ‑nsorăritu‑	însorărită ‑nsorărită	însorărita ‑nsorărita
nominativ-acuzativ	plural	însorăriți ‑nsorăriți	însorăriții ‑nsorăriții	însorărite ‑nsorărite	însorăritele ‑nsorăritele
genitiv-dativ	singular	însorărit ‑nsorărit	însorăritului ‑nsorăritului	însorărite ‑nsorărite	însorăritei ‑nsorăritei
genitiv-dativ	plural	însorăriți ‑nsorăriți	însorăriților ‑nsorăriților	însorărite ‑nsorărite	însorăritelor ‑nsorăritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)