înserare sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 164/8 / V: (reg) -săr- / Pl: ~rări / E: însera] 1 Lăsare a serii Si: înserat¹ (1). 2 Rămânere a unei persoane undeva până seara Si: înserat¹ (2). 3 (Înv; fig) Îmbătrânire înainte de vreme Si: înserat¹ (3). 4 (Ccr) Crepuscul.

ÎNSERARE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; timpul cînd se lasă seara; amurg. Înserarea se întindea ca un văl de pînză de paianjen, care ascundea pe jumătate lucrurile. SADOVEANU, O. VI 245. Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite, Ca frunzele uscate pe morminte, Se scutură aducerile-aminte Pe inimile noastre ostenite. VLAHUȚĂ, O. A. 83. ◊ (Personificat) Înserarea mută trece Furișată prin pădure. TOPÎRCEANU, B. 39. ♦ Fig. Întunecare, mîhnire. Boala Veronicăi era numai o rătăcire și o înserare a sufletului. GALACTION, O. I 321.

ÎNSERA, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) înserate (sau înserat) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară.

însera [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 49/28 / V: (reg) ~săra / Pzi: ~rez / E: în- + seară] 1-2 viu, vru A se face seară Si: a amurgi. 3 vi A rămâne undeva până seara. 4 vi (Înv; fig) A îmbătrâni înainte de vreme.

ÎNSERA, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) înserat (sau înserate) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară.

ÎNSERA, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face seară, a se lăsa seara. Însera, și luminile tîrgului luceau pretutindeni. SADOVEANU, O. IV 86. Se-nserase bine. Turmele, trecînd, Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249. Cum înserează, vine și poftește pe oaspeți la culcare. CREANGĂ, P. 249. Însera. Abia avui vreme a-mi schimba hainele. NEGRUZZI, S. I 67. 2. Intranz. (Despre oameni) A rămîne pînă seara undeva, a întîrzia pînă seara, a-l apuca pe cineva seara. Întinse pasul și se duse într-acolo, ca să nu înserese pe drum. ISPIRESCU, L. 398. Unde înserează, acolo doarme. PANN, P. V. I 133. Nevestică cu bărbat, Ce-nserezi noaptea prin sat? ȘEZ. XII 82.

A ÎNSERA ~ez intranz. (despre persoane) A rămâne (undeva) până la venirea serii. /în + seară

A SE ÎNSERA pers. 3 se ~ează intranz. A se face seară; a amurgi. /în + seară

înserà v. a se face seară: a înserat și noi n’am ajuns încă în sat.

înseréz v. intr. (d. seară). Mă apucă seara: în drumu nostru, am înserat pe la Vasluĭ. – Se înserează (impers.), se face seară, se întunecă. Pe înserate, cînd se înserează, cînd se înoptează. V. înoptez, mînec.

înserare (crepuscul) s. f., g.-d. art. înserării; pl. înserări

înserare (crepuscul) s. f., g.-d. art. înserării; pl. înserări

înserare s. f., g.-d. art. înserării; pl. înserări

!însera¹ (a ~) (a petrece seara) vb., ind. prez. 1 sg. înserez, 3 înserează; conj. prez. 1 sg. să înserez, 3 să însereze

!însera² (a se ~) (a se face seară) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înserează; conj. prez. 3 sg. să se însereze; ger. înserându-se

însera (a ~) (a amurgi) vb., ind. prez. 3 înserează

înserate (pe ~) loc. adv.

însera (a se face seară) vb., ind. prez. 3 sg. înserează

înserez (mă apucă seara undeva).

ÎNSERARE s. amurg, apus, asfințit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. și pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfințit, (reg.) murgit, (prin Mold. și Munt.) murgilă, (înv.) sfințire. (S-a lăsat ~.)

ÎNSERARE s. amurg, apus, asfințit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. și pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfințit, (reg.) murgit, (prin Mold. și Munt.) murgilă, (înv.) sfințire. (S-a lăsat ~.)

ÎNSERA vb. a amurgi, a se întuneca, a scăpăta, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. și reg.) a murgi. (S-a ~ peste câmpii.)

ÎNSERA vb. a amurgi, a se întuneca, a scăpăta, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. și reg.) a murgi. (S-a ~ peste cîmpii.)