însemnat², ~ă a [At: URECHE, ap. LET. I, 95 / 12 / V: (reg) ~săm- / Pl: ~ați, ~e / E: însemna] 1 Semnalat. 2 Marcat cu un semn. 3 Înfierat. 4 Delimitat. 5 (Fig; d. oameni) Care are un defect fizic. 6 Care are o mare importanță. 7 (Înv) Imprimat. 8 Menționat în scris. 9 Notat. 10 Experimentat. 11 Adus la cunoștință. 12 Desemnat. 13 (Înv) Desenat. 14 Stabilit.

însemnat¹ sn [At: DA / V: (reg) ~săm~ / Pl: ~uri / E: $însemna] 1 Semnalare. 2-3 Însemnare (2-3). 4 Înfierare. 5 Delimitare. 6-7 Însemnare (6-7). 8 Notare. 9-11 Însemnare (9-11). 12 (Înv) Stabilire.

ÎNSEMNAT, -Ă, însemnați, -te, adj. 1. Important, de seamă, remarcabil. I-am spus o veste însemnată... răspunse Magda stăpînindu-și greu tulburarea. SADOVEANU, O. VII 166. Între aceste două feluri de plan deosebirea este însemnată. CARAGIALE, O. III 220. Orice act însemnat al cîrmuirii, precum și orice danie, trebuia să fie făcut cu învoirea sfatului. BĂLCESCU, O. II 13. 2. Care poartă un semn distinctiv; marcat (prin semne). Vite însemnate. ♦ (Despre oameni) Care are un defect fizic, o infirmitate. 3. Notat, înregistrat, menționat în scris. Priimise scrisoarea sus însemnată. NEGRUZZI, S. I 27. ♦ (Învechit) Desenat, pictat, gravat, imprimat. Or ținea spre pomenire urmele mele-nsemnate. CONACHI, P. 103.

ÎNSEMNAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNSEMNA. 2) Care prezintă valoare; important. 3) (despre persoane) Care se deosebește de alții printr-un defect fizic. /v. a însemna

însemnat a. 1. notat; 2. ce are un semn sau defect (chior, șchiop, spân), privit de popor ca o piază rea: să te ferească D-zeu de omul însemnat; 3. distins, important: om însemnat, carte însemnată.

însemnát, -ă adj. Care are un semn, marcat, notat. Care are un defect (un semn): spînu, chĭoru, șchĭopu îs oamenĭ însemnațĭ. Important, distins: oraș însemnat, om însemnat.

ÎNSEMNA, (I) însemn, (II) însemnez, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. – Lat. insignare sau în + semn.

însemna [At: URECHE, ap. LET. I, 102/1 / V: (reg) ~săm~ / Pzi: însemn, (înv) ~nez / E: în- + semn] 1 vt A semnala. 2 viu A avea o anumită semnificație. 3 vt (Îe) A nu ~ nimic A nu avea nici o valoare. 4 vi A aplica un semn caracteristic de recunoaștere. 5 vt (Îe) A ~ cu fIerul roșu A înfiera. 6 vi A delimita. 7 viu (D. cuvinte) A exprima un anumit sens. 8 vr (înv) A se remarca. 9-10 vtr (Înv) A (se) arăta. 11-12 vti (Îrg) A îndrepta o armă spre... Si: a ochi, a ținti. 13 vi A înregistra ceva în scris. 14 vt A nota. 15 vt A face cunoscut. 16 vt (Rar) A lua aminte de ceva. 17 vt (Înv) A stabili. 18 viu A avea o anumită importanță.

ÎNSEMNA, însemn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. [Prez. ind. și: însemnez] – Lat. insignare sau în + semn.

ÎNSEMNA, însemn și însemnez, vb. I. I. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a fi, a marca, a arăta, a reprezenta. L-am întrebat ce însemna acele stane de piatră. ISPIRESCU, L. 302. Arald, ce însemnează pe tine negrul port.? EMINESCU, O. I 97. ◊ Expr. A nu însemna nimic = a nu avea nici o însemnătate, nici o importanță, nici o valoare. O lacrimă în ochii ei Nimic nu-nseamnă. COȘBUC, P. I 79. Ce înseamnă asta? se spune pentru a arăta dezaprobarea față de purtarea cuiva. Ce înseamnă asta? Sperii copiii, unde te trezești? SAHIA, N. 53. ♦ (Despre cuvinte) A avea sensul de..., a exprima o anumită noțiune. ♦ A reprezenta..., a corespunde, a fi egal cu... A vorbi corect înseamnă a o face așa cum cere uzul lingvistic. VIANU, S. 6. Un han lîngă un șleah însemnează lucru mare. SADOVEANU, O. VII 28. II. Tranz. 1. A nota (prin scris sau prin alte semne), a face o însemnare, a scrie (a desena, a grava), a înregistra. Înregistrează vești ce vin din tot universul, înseamnă vești triste și vești bune. ANGHEL, PR. 103. Cîte greșeli va face, să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3. Însemnă, pe grozavele acele porți de aramă, o mare cruce. NEGRUZZI, S. I 89. ◊ Intranz. Am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. 2. A marca, a delimita, a determina. Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă și intra pe ușa care însemna în lumină o pată neagră. SADOVEANU, O. V 179. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. REBREANU, R. I 70. Piața se întinde ovală... însemnată cu stîlpușori de lemn. NEGRUZZI, S. I 36. 3. A aplica unui lucru un semn caracteristic (după care să se poată recunoaște sau găsi ușor); a marca. Ciobanul înseamnă oile. ◊ Refl. pas. Cu omor și pustiire drumul lor se însemna. NEGRUZZI, S. I 118. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 4. (Învechit) A indica, a nota. S-apropie de scrinul ce i-l însemnase bolnavul. EMINESCU, N. 79. Cred în sincerul și lealul ajutor ce mi se dă astăzi de imperiul rusesc și-mi însemnez de îndată mie și lumii întregi la ce anume scop are să-mi serve acest ajutor. ODOBESCU, S. III 452. 5. (Rar) A lua act, a remarca, a observa, a afla. Acest onorabil sărdar e director la Agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. 429.

SUS-ÎNSEMNAT, -Ă, sus-însemnați, -te, adj. (Învechit) Menționat mai înainte, mai sus (într-un text scris). Astfel vorbea Zoe către Sanda, dadaca și singura sa prietenă, cîteva zile după ce primise scrisoarea sus-însemnată. NEGRUZZI, S. I 27.

ÎNSEMNA vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înțeles; a marca. ◊ (despre cuvinte) a avea accepția de... ◊ a avea o anumită importanță, valoare. (< lat. insignare)

A ÎNSEMNA însemn 1. tranz. 1) A evidenția printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informații, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumită semnificație; a fi dotat cu o semnificație; a semnifica. [Și însemnez] /în + a semna

însemnà v. 1. a face un semn: pe omul rău îl însemnează D-zeu PANN; 2. a nota: a însemna în catalog; 3. a avea cutare înțeles: vorba însemnează multe; 4. a se distinge: s’aînsemnat prin fapte mărețe.

însémn, -éz, a -á v. tr. (din maĭ vechĭu semnez, d. lat. signare, a însemna; it. segnare, pv. senhar; fr. enseigner, a instrui, sp. enseñar, pg. ensinar. – Înseamnă; să însemne). Fac un semn, marchez: însemn copaciĭ în pădure ca să găsesc drumu la înturnare. Observ semnele distinctive, aleg din mulțime, notez: gardistu șĭ-a însemnat cîțĭ-va pungașĭ. Scriŭ, notez: profesoru a însemnat un elev în catalog. Am înțelesu de: cuvîntu latin aqua însemnează „apă”. Am însemnătate, importanță: acest om însemnează mult în știință.

însemna¹ (a ~) (a nota; a marca) vb., ind. prez. 1 sg. însemnez, 3 însemnează; conj. prez. 1 sg. să însemnez, 3 să însemneze

însemna² (a ~) (a reprezenta) vb., ind. prez. 3 înseamnă, imperf. 3 pl. însemnau; conj. prez. 3 să însemne

!însemna² (a reprezenta) vb., ind. prez. 3 înseamnă

!însemna¹ (a ~) (a nota) vb., ind. prez. 3 însemnează

însemna vb., ind. prez. 1 sg. însemn/însemnez, 3 sg. și pl. înseamnă/însemnează

însemna (ind. prez. 3 sg. și pl. înseamnă)

însemnez.

ÎNSEMNAT adj. I. marcat. (Vite ~.) II. 1. v. apreciabil. 2. v. important. 3. v. memorabil. 4. important, solemn, (înv.) solemnel. (Un moment ~.) 5. important, mare. (O zi ~ din viața lui.) 6. v. prestigios. 7. v. esențial. 8. v. remarcabil. 9. v. evident. 10. important, înalt, (înv.) însemnător. (Deține un post ~.) 11. v. marcant. 12. v. influent.

ÎNSEMNAT adj. I. marcat. (Vite ~.) II. 1. apreciabil, bun, considerabil, important, mare. (O cantitate ~.) 2. important, (înv. și reg.) vajnic. (Un caz deosebit de ~.) 3. important, marcant, memorabil. (Un eveniment ~.) 4. important, solemn, (înv.) solemnel. (Un moment ~.) 5. important, mare. (O zi ~ din viața lui.) 6. important, prestigios. (O manifestație ~.) 7. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 8. deosebit, important, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuție ~ la...) 9. apreciabil, categoric, considerabil, evident, important, mare, sensibil, simțitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.) 10. important, înalt, (înv.) însemnător. (Deține un post ~.) 11. important, marcant, remarcabil, (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 12. important, influent, marcant, puternic. (Un personaj ~.)

Însemnat ≠ neînsemnat, neimportant

ÎNSEMNA vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 9. v. rezulta.

ÎNSEMNA vb. v. deosebi, determina, distinge, evidenția, fixa, hotărî, ilustra, ochi, preciza, remarca, singulariza, stabili, statornici, ținti, viza.

însemna vb. v. DEOSEBI. DETERMINA. DISTINGE. EVIDENȚIA. FIXA. HOTĂRÎ. ILUSTRA. OCHI. PRECIZA. REMARCA. SINGULARIZA. STABILI. STATORNICI. ȚINTI. VIZA.

ÎNSEMNA vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. a consemna, a înregistra, a înscrie, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 4. a arăta, a indica, a marca, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 5. a constitui, a fi, a forma, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.) 6. a ilustra, a marca, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dată în literatură.) 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ cînd visezi un porumbel?) 9. a reieși, a rezulta, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...)

ALBO LAPILLO NOTARE DIEM (lat.) a însemna o zi cu o pietricică albă – A avea o zi bună. La romani era simbolul fericirii. V. și Nigro notanda lapillo.

ALL PROGRESS MEANS WAR WITH SOCIETY (engl.) orice progres înseamnă război cu societatea – G.B. Shaw, „Getting married”, 559.

ET QUORUM PARS MAGNA FUI (lat.) și în acestea am avut rol însemnat – Vergiliu, „Eneida”, II, 6. Astfel începe Enea relatarea Războiului troian. Cuvintele indică participarea totală a unei persoane la frământările epocii.

Ich weiss nicht, was soll das bedeuten (germ. „Nu știu ce poate să însemne”) – unul dintre cele mai cunoscute versuri ale lui Heinrich Heine. E stihul cu care începe poezia Loreley, vestita legendă a pescarului îndrăgostit, care, fermecat de cîntecul zînei Loreley, se repede în vîltoare cu luntrea lui mică și, izbit de stînci, moare înecat în apele Rinului. Iată întîia strofă în tălmăcirea lui Șt.O. Iosif: „Eu nu știu ce poate să fie Că-mi sună mereu în urechi Cu veșnica-i melancolie Un basmu din zilele vechi.” Primul vers a ajuns o expresie care exprimă uimirea, surprinderea. LIT.

însemnat, -ă, însemnați, -te adj. foarte bătut.

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.

însemna, însemn v. t. a bate rău de tot (pe cineva).