înscorțoșáre s.f. (reg.; despre limba boilor) acoperire cu un fel de scoarță, provenită din anumite boli.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSCORȚOȘÁ, înscorțoșez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A prinde sau a face ca ceva să prindă scoarță. – În + scorțos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

înscorțoșá vb., ind. prez. 3 sg. înscorțoșeáză, 1 pl. înscorțoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înscorțoșéze; ger. înscorțoșând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înscorțoșéz (mă) v. refl. Devin scorțos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink