ÎNSĂILÁ, însăilez, vb. I. Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înșira. [Var.: înseilá vb. I] – Cf. saia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNSĂILÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde printr-o cusătură rară (pentru a însemna locurile care trebuie cusute definitiv). 2) fig. (planuri, proiecte etc.) A contura în linii generale. [Sil. în-să-i-] /în + saia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSĂILÁ vb. (reg.) a minciuna, (prin Transilv.) a prevești, a străjui, (prin vestul Munt.) a suli. (A ~ o haină.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSĂILÁ vb. v. improviza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

însăilá vb. (sil. -să-i-), ind. prez. 1 sg. însăiléz, 3 sg. și pl. însăileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

însăĭléz v. tr. (got. insailjan, a lega cu funiĭ. V. sailă, saĭa 2 și sălai. Cp. și cu ung. szál, ață). Înșulăresc, cos cu împunsăturĭ rare și în mod provizoriŭ: a însăila o rochie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink