ÎNSĂILĂTÚRĂ, însăilături, s. f. Cusătură provizorie, cu împunsături rare. – Însăila + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSĂILĂTÚRĂ ~i f. Cusătură rară, făcută pentru a îmbina provizoriu părțile componente ale unei haine; saia. /a însăila + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNSĂILĂTÚRĂ s. v. șular.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

însăilătúră s. f. (sil. -să-i-), g.-d. art. însăilătúrii; pl. însăilătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

însăilătúră f., pl. ĭ. Rezultatu însăilăriĭ, locu însăilat. – Se zice și saĭa, sáilă, săláĭ, șulal și șulár.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink