ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNREGIMENTÁ ~éz tranz. A introduce într-o grupare; a înrola. /<fr. enrégimenter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNREGIMENTÁ vb. I. tr., refl. A intra sau a face să intre într-un regiment, (p. ext.) într-o grupare, într-un partid; a se înrola. [Cf. fr. enrégimenter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNREGIMENTÁ vb. refl. a (se) încadra într-o grupare, într-un partid; a (se) înrola. (< fr. /s'/enrégimenter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNREGIMENTÁ vb. a (se) înrola. (Se ~ într-un partid.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înregimentá vb., ind. prez. 1 sg. înregimentéz, 3 sg. și pl. înregimenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*înregimentéz v. tr. (d. regiment, ca fr. enregimenter). Pun în regiment, daŭ la regiment. Fig. Bag într´o grupare, într´un partid: a înregimenta niște nemulțămițĭ [!] într´o conspirațiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink